Ducu Bertzi s-a nascut la Sighetu-Marmatiei. In paralel cu scoala generala, a studiat 8 ani vioara la scoala de muzica din localitate. Din clasa a IX-a, impreuna cu un grup de prieteni, a infiintat trupa “Mi bemol rock”. Cu aceasta formatie cinta la serile de dans ale liceului, piese romanesti si din repertoriul unor formatii la moda. Treptat a renuntat la chitara electrica in favoarea celei acustice, cauza fiind de natura tehnica (lipsa unor statii si a instrumentelor de buna calitate).
In plus, existenta unui cenaclu literar in localitate l-a atras, aici descoperind muzica poeziei. La primul festival de poezie si muzica folk de la Sighet – 1973, a castigat Marele Premiu – “o valiza”. Pe atunci nu stia cata nevoie va avea de ea in turneele ce urmau sa vina. “Debutul” pe o scena recunoscuta a avut loc in 1976 la Baia Mare, in cadrul manifestarilor Cenaclului Flacara, unde a activat pana in 1985.
Pana la sfirsitul anului participa saptamanal la manifestarile folk organizate in cadrul stagiunii de spectacole a Casei Studentilor. Paralel cu genul care l-a consacrat, a devenit in scurt timp membru permanent al Grupului Coral SONG, sub bagheta regretatului loan Luchian Mihalea.
Activitatea concertistica a acestei formatii corale, i-a oferit posibilitatea de a se remarca atat in calitate de corist cat si ca solist folk. Prima inregistrare audio este realizata la Radiodifuziunea Romana in noiembrie 1979; titlul acesteia este “Cand s-o-mpartit norocu’”.
Au urmat alte imprimari si aproximativ 1200 de spectacole. Dupa o perioadd in care muzica folk a intrat intr-un con de umbra, in anul 1986 Ducu Bertzi a continuat sa inregistreze noi piese, dintre care cele mai cunoscute s-au transformat in sIagare: “Si de-ar fi; Floare de colt; M-am indragostit numai de ea; Suflet fara chei; Omul padurii”, fiind totodata invitat in studiourile Televiziunii Romane pentru filmarea acestora.
Sursa musicmix.rol.ro
